concurrent
Veire tanben : concorrent |
Occitan
Etimologia
- Del latin concurrens
Prononciacion
- lengadocian, gascon /kuŋkyˈrent/
- provençau /kũⁿkyˈʀen/
Adjectiu
Declinason | ||
---|---|---|
Dialècte : lengadocian | ||
Singular | Plural | |
Masculin | concurrent | concurrents |
[kuŋkyˈrent] | [kuŋkyˈrents] | |
Femenin | concurrenta | concurrentas |
[kuŋkyˈrento̞] | [kuŋkyˈrento̞s] |
concurrent
- Que s'encontra en un punt amb d'altras causas
- Fòrças concurrentas.
- Qu'es en competicion per una meteissa font o un meteis objectiu.
- (comèrci) Que produch e vend la meteissa causa sul meteis mercat.
Derivats
Parents
Traduccions
Nom comun
Declinason | |
---|---|
Dialècte : lengadocian | |
Singular | Plural |
concurrent | concurrents |
[kuŋkuˈrent] | [kuŋkuˈrents] |
concurrent masculin, (femenin: concurrenta)
Sinonims
Parents
Traduccions
Anglés
Etimologia
- Del latin concurrens
Prononciacion
- general /kəŋˈkʌɹənt/ , /kɒŋˈkʌɹənt/
- EUA /kəŋˈkɝɹənt/
Adjectiu
concurrent
Nom comun
Declinason | |
---|---|
Singular | Plural |
concurrent | concurrents |
concurrent
- La persona que concor, que participa
Catalan
Etimologia
- Del latin concurrens
Prononciacion
- /kuŋkuˈren/
Adjectiu
concurrent masculin o femenin, (plurals: concurrents)
Nom comun
Declinason | |
---|---|
Singular | Plural |
concurrent | concurrents |
concurrent masculin o femenin
- concurrent (oc)
- La persona que concor, que participa.
Francés
Etimologia
- Del latin concurrens
Prononciacion
- /kɔ̃kyʁɑ̃/
Adjectiu
Declinason | ||
---|---|---|
Singular | Plural | |
Masculin | concurrent | concurrents |
[kɔ̃kyʁɑ̃] | [kɔ̃kyʁɑ̃] | |
Femenin | concurrente | concurrentes |
[kɔ̃kyʁɑ̃t] | [kɔ̃kyʁɑ̃t] |
concurrent
Nom comun
Declinason | |
---|---|
Singular | Plural |
concurrent | concurrents |
[kɔ̃kyʁɑ̃] |
concurrent masculin, (femenin: concurrente)